• Cambridge Star Atlas, cu stele pana la magnitudinea 6,5; acest atlas este foarte bun pentru orientarea la o scara mai mare, si pentru cei ce folosesc binolcu; sunt trecute cele mai stralucitoare obiecte deep-sky si stelele variabile ce ating la maxim magnitudinea 6,5.
• Sky Atlas 2000, este si mai bun; stelele sunt plotate pana la magnitudinea 8,5, ceea ce face acest atlas perfect pentru gasirea oricarui obiect; are puse cam 3500 de obiecte nonstelare si variabilele ce ating magnitudinea 8,5; este usor de adaugat alte obiecte; daca aveti acest atlas este perfect.
• Uranometria 2000, atlas ce este scos in doua editii; editia I este realizata in 1987; are stele pana la magnitudinea 9,5 si este un atlas voluminos dar foarte bun (are 259 pagini numai volumul I, pana la -6 grade declinatie); sunt trecute cateva mii de variabile, cateva mii de obiecte nonstelare; chiar si cu un telescop de diametru mare o sa va descurcati cu acest atlas.
• AAVSO Atlas este un atlas creat special pentru variabilisti; are stele pana la magnitudinea 9,5 , iar in jurul regiunii unei stele variabile are stele si mai slabe; langa stelele variabile sunt trecute magnitudinile stelelor pentru a putea estima stralucirea variabilei; are foarte multe variabile trecute, impreuna cu un index al tuturor variabilelor (index care include tipul variabilei, limitele intre care variaza stralucirea acesteia, perioada); este un atlas vital peentru variabilisti si va sfatuiesc sa-l aveti.
• Millennium Star Atlas este atlasul foarte scump (250$) si foarte bun; are stele pana la magnitudinea 11, mii de variabile si 1500 de pagini (cam 2 Kg); dar este o minune in ceea ce priveste atlasele.
  

Mai jos aveti o imagine cu regiunea constelatiei Delphinus in doua atlase diferite.

Mai sunt la indemana mii de programe de PC, cu diferite baze de date care permit crearea hartilor cu stele pana la magnitudini mici (18); programele au avantajul ca sunt customizabile si puteti face diferite tipuri de harti. Sunt la indemana si baze de date de stele variabile. Iata o lista a catorva programe foarte bune pentru ceea ce ne trebuie: Cartes du Ciel, Sky Map Pro 7, The Sky 4,HNSKy (Hallo Northen Sky, Meade Epoch 2000sk.

Daca aveti un atlas, cu care sunteti obisnuit, este bine. Dar va mai trebuie hartile specializate pentru estimarea stralucirii variabilei. Nici procurarea lor nu este o problema.
Hartile se pot obtine de la una din organizatiile ce se ocupa cu studiul stelelor variabile. Iata o lista:

AAVSO- American Association of Variable Star Observers
VSNET- Variable Star Network (Japonia)
AFOEV- Asocciation Francaise pour Observateurs des Etoiles Variables
BAAVSS- British Astonomical Association Variable Star Section
BAAV
MCSE

Majoritatea acestor associatii au harti pentru stelele din programul lor de observatii.

De ce avem nevoie de harti specializate?

Pentru ca pe langa localizarea variabilei avem nevoie si de stele de comparatie cu care sa comparam stralucirea variabilei. Aceste stele de comparatie trebuie sa aiba precis determinata magnitudinea (prin fotometrie). Atlasele enumerate mai sus nu au trecute magnitudinile steleor. Stelele de comparatie trebuie sa nu fie variabile, sa nu fie rosii si de aceea trebuie sa fie alese cu grija.

Din acest motiv trebuie sa folosim doar o anumita secventa de stele de comparatie pentru o anumita variabila. Cele mai raspandite harti sunt cele de la AAVSO, de aceea ma voi opri putin asupra acestora.

Pentru a ajuta observatorii AAVSO a creat harti cu campuri diferite.

Hartile cu campul cel mai mare sunt de tipul a- acest tip contine o regiune mare de pe cer si ajuta la localizarea variabilei in constelatia in care se afla. Magnitudinea limita este aproximativ 7. Urmeaza hartile de tipul b- acestea contin un camp de doua grade centrat pe steaua variabila. Sunt date stele de comparatie pana la magnitudinea 11. Aceasta harta este folosita mai ales cand variabila se afla la maxim. Daca variabila coboara sub magnitudinea 11 folositi harta de tip d sau e. Aceste harti sunt bune pentru campurile stelare bogate. Hartile de tipul d,e si f au steaua variabila in centru.

Acum totul este simplu. Doriti sa observati o stea variabila? Nimic mai simplu. Va trebuie un atlas care sa va ajute la localizarea zonei in care se gaseste steaua. Sau o harta AAVSO de tipul a. Hartile AAVSO (sau a oricarei organizatii) se pot lua de pe pagina Web a organizatiei. Se pot lau cateva mii de harti. Mergeti la charts.aavo.org si gasiti harti. Daca variabila este stralucitoare (nu coboara sub 10) luati o harta b. Daca e mai slaba aveti tipurile c,d si e.

Alta varianta este crearea unei harti cu unul din programele de astronomie de mai jos. Dar pentru alegerea stelelor de comparatie treabuie sa folositi numai atlasul Tycho sau Hipparcos. Doar stelele din aceste cataloage au magnitudinile determinate precis.

Pentru informatii despre programe mergeti la site-urile acestora.

Cartes du Ciel
SkyMap
TheSky
HNSky
Meade

Pentru a vedea cum arata o harta AAVSO am pregatit urmatoarea imagine.